Chirurgie dentara – Rezectia apicala

Rezectia apicala este o interventie ce consta in indepartarea apexului dentar si a tesuturilor periapicale infectate. Acest lucru este necesar in cazul aparitiei asa-ziselor granuloame; in esenta granulomul periapical este o infectie cronica a tesutului periapical ce se poate concretiza in aparitia unui chist sau doar a unei zone de osteoliza, datorita migrarii bacteriilor prin interiorul canalului radicular dincolo de apex.

Indicatiile rezectiei apicale se pot grupa in mai multe categorii:

  • probleme anatomice ale dintelui ce impiedica curatarea si obturarea corecta a canalului
  • fracturi orizontale ale radacinii cu necroza apicala
  • obstacole pe lungimea canalului radicular care nu pot fi depasite prin tratament endodontic
  • erori de procedura in tratamentul endodontic, precujm ruperea acelor pe canal, obturatii radiculare incomplete, crearea de praguri si stopuri ce nu permit obturarea corecta etc
  • leziuni periapicale mari care nu se mai rezolva prin tratament conservator
  • dinti reconstituiti cu dispozitive intraradiculare ( pivoti) ce nu pot fi indepartati

Succesul rezectiei apicale depinde foarte mult de cauza pentru care a fost efectuata; atfel, in cazul in care dintele are anumite anomalii anatomice, cum ar fi radacini foarte curbate,calcificari intracanaliculare, canale radiculare extrem de subtiri, rezectia se adreseaza zonei radiculare pe care nu se poate efectua tratamentul corect. Obturatia de canal se face intraoperator pe zona radiculara permeabila, instrumentata corect in prealabil.

In cazul fracturilor orizontale radiculare inalte se poate indeparta zona fracturata in cadrul interventiei operatorii si se obtureaza corespunzator canalul radicular; astfel se poate mentine pe arcada dintele respectiv fara probleme un timp cat mai indelungat.

In cazul in care pe radacina se afla anumite obstacole perecum ace rupte de canal, resturi de material de obturatie, fragmente rupte de pivoti etc, este necesara indepartarea portiunii radiculare pe care se afla obstacolul respectiv.

Erorile de procedura in tratamentul endodontic pot fi reprezentate de obturatii incomplete sau debordante, cai false, granuloame reziduale (ce pot persista chiar in conditiile unui tratament endodontic complet, deoarece, inchistandu-se isi continua evolutia).

Rezectia apicala se poate realiza tuturor grupelor dentare, dar datorita unor limitari ce tin de anatomia zonei respective, precum relatia cu canalul mandibular sau creasta zigomato-alveolara, se realizeaza foarte rar molarilor 2 superiori si inferiori, si mai putin frecvent molarului 1 si premolarilor 1 si 2 inferiori datorita relatiei de stricta vecinatate cu canalul mandibular si manunchiul vasculo-nervos mentonier.

Aceasta interventie se realizeaza in general pe scaunul stomatologic cu anestezie locala/ loco-regionala. Se face un lambou muco-periostal ce urmareste expunerea radacinii dintelui afectat; se face apoi trepanarea osoasa cu expunerea granulomului si chiuretarea acestuia impreuna cu rezectia apexului dentar infectat. Se verifica inca o data permeabilitatea canalului si largeste corespunzator pana in tesut dur sanator; se practica obturatia de canal cu controlul zonei periapicale si indepartarea excesului de ciment. Se sutureaza lamboul muco-periostal cu fire neresorbabile care se indeparteaza le 8-10 zile.

In cazul in care defectul osos este foarte mare se pot face augmentari osoase cu materiale de aditie ______> link

In cazul in care canalul radicular nu este permeabil datorita unor obstacole ce nu pot fi indepartate, se poate face obturatie retrograda, ce consta in prepararea unui lacas la nivelul apexului rezecat cu obturarea acestuia. Aceasta procedura este mai putin sigura decat obturatia de canal anterograda.

Postoperator apare de regula edemul regional ce insoteste evolutia in primele 24-48 ore, dupa care incepe sa se retraga. Persistenta edemului, accentuarea acestuia precum si aparitia durerilor la cateva zile dupa interventie sugereaza aparitia complicatiilor septice. Acestea vor fi prevenite de medic prin utilizarea unei medicatii adecvate.

In conditiile in care indicatiile operatorii sunt corecte si tehnica chirurgicala este respectata rezectia apicala este o metoda ce permite conservarea unor dinti care altfel ar fi pierduti prin extractie.